Nu pot sa cred ca voi dezbate din nou tema asta. Spun din nou pentru ca o dezbat zilnic cu prietenii: la telefon, dimineata la cafea etc.

Prima TV, partenera concertului lui Sting a lansat un concurs in care persoana cu cea mai interesanta intrebare adresata acestuia, castiga – printre altele – doua bilete la concertul lui. Excelent moment pentru ca site-ul televiziunii sa-si mareasca numarul de vizitatori. Concurentii trebuiau sa ii adreseze acestuia o singura intrebare. Nu puteai sa postezi mai mult de una.
Laura, fiica mea este eleva clasa a VII-a si are o buna prietena, Monica care vroia sa castige aceste doua bilete. Neputand posta decat o intrebare, Laura s-a gandit sa adreseze si ea una iar daca ar fi castigat concursul, evident ca biletele ar fi ajuns la Monica.
“Cand aveai 7 ani, ai declarat urmatoarele «O sa calatoresc in toata lumea, o sa am o familie numeroasa, o sa am o casa mare, la tara, o sa fiu bogat si faimos.» Ai deja toate aceste lucruri. Care este visul tau acum”? Aceasta este intrebarea castigatoare  care, evident nu este adresata nici de Laura, nici de Monica.
Ok, nu avem ce comenta, numai ca intrebarea pusa de Laura este regasita pe lista intrebarilor din interviul semnat de Livia Constantin, reporter PrimaTV.
Aceasta este: “Esti multumit de viata ta sau ai alege sa traiesti o viata dubla: una fiind Sting, cantaretul faimos iar cealalta fiind Gordon Matthew Sumner, omul obisnuit”?
Asa cum intrebarea castigatoare i-a fost pusa cantaretului ca fiind din partea unui fan, gasesc ca si aceasta trebuia adresata tot din partea unui fan.
Pacat ca nu au fost mai multi doritori de bilete la concert, in acest fel interviul ar fi fost mult mai consistent, sau pacat ca nu exista mai multe persoane precum Svetlana. Cine este ea? Svetlana Carstean este cel mai serios jurnalist pe care eu l-am intalnit si am avut norocul sa lucrez cu el. Imi amintesc ca inainte de fiecare interviu se documenta enorm. Avea emotii si niciodata nu pitea sa manance inainte sa-l ia. Fiecare persoana intervievata de ea  era tratata cu seriozitate si mai mult decat atat.

Deci, dragi jurnalisti: respectul vostru pentru persoana intervievata si pentru munca voastra, dar mai ales pentru publicul care va vede si citeste  se vede din intrebarile seci, fara pic de consistenta, intrebari puerile pe care le adresati cu fruntea senina si ochi vioi iar la final va semnati cu mandrie.

“Respectul este un tribut pe care nu-l putem refuza meritului, fie ca vrem, fie ca nu;  putem cel mult sa-l ascundem in afara, dar nu putem impiedica totusi sa-l simtim  inauntrul nostru”.  (Immanuel Kant)

Astazi m-am culturalizat. Impreuna cu Kim si Anna am fost la Sala Dalles unde s-a desfasurat un concurs de muzica si dans. Superb! Dna. Botan Gabriela (profa de muzica)  este o persoana admirabila. Plina de energie si dragoste.  Bravo! Elevi din clasele V – VIII m-au ajutat sa-mi limpezesc gandurile si sa intru in lumea lor cu ajutorul lui Mozart, Bach, Beethoven si nu numai. Ma gandeam ca nu mai exista astfel de pasiuni printre generatiile acestor ani plini de sex. Astazi recunosc ca m-am inselat si lucru’ asta nu face  decat sa ma bucure!

Daca as putea, as scoate ziua de vineri din calendar. Dupa o joi plina de evenimente care m-au umplut din nou de lehamite vizavi de poporul roman, a urmat ziua de vineri care a incheiat saptamana, inundand capitala cu o lapovita de mai toata frumusetea. Ziua de joi a contribuit la imbogatirea cunostintelor mele, gratie unui batran care mi-a spus ca: “oamenii cu ochii albastri sunt rai, d-aia Hitler ii prefera”. Aprob cu interes si ma departez nu de alta, dar gura ii miroasea ingrozitoar. Inainte de-al intalni pe batran trec pe langa un jandarm pe care-l intreb cum ajung la arhiva. Nu veti ghici ce mi-a raspuns: “pe scari doamna”, mi-a spus zambind aratandu-si dintii galbeni nespalati. Ma apropii de el si ii spun pe un ton grav: “pe bune, si pe care dintre ele – pe cele care urca sau cele care coboara? cum iti permiti sa-mi raspunzi in halul asta, ce fel de raspuns e asta?”… pe tot timpul acestor vorbe, jandarmul meu se ridica usor de pe scaun si-mi spune: “la subsol cam. 109″. “Asa da”, i-am raspuns intreptandu-ma spre scari.

Joi seara,cand am ajuns acasa  ma gandeam ce zi de pomina am avut… ei na, imi spun azi – vineri, dupa o zi cu mai mult de 7 ceasuri rele. 

Pe la orele  13, in timp ce ma indreptam spre piata Victoriei dinspre Polizu ma trezesc in dreptul usii din dreapta cu un putzoi de vreo 22-23 de ani care tipa la mine: “Fa, te-am prins…” intre timp semaforul arata culoarea verde, iar io bucuroasa de acest lucru tasnesc cu masina…dupa 10 m ma opresc caci iar se aglomereaza. Ma uit in retrovizoare si-mi dau seama ca putzoiu alearga printre masini dupa mine. Semnal stanga si o iau pe linia de tramvai nu inainte de-ami bloca usile. Ghinion. Dupa 10 m se aglomereaza si aici. Se apropie putzulica si zbang imi da un picior in pragul masinii. In secunda doi, cade. Hahaha, am spus in gandul meu si am inceput sa ma departez usurel,  evident cu inima cat un purice ca dobitocul mi-a indoit tabla. Imi aprind o tigare si-mi arunc din nou ochii in retrovizoare: amicul era carat de doi prieteni, unu’ de-un brat – altul de celalalt – schiopata. Imi continui drumul spre scoala copilului, fericita si inchipuindu-mi ca savurez tigarea de dupa.

Ce facem: jurnalism sau raiting?

Daca vrei sa te feresti de depresie nu mai deschideti TV, nu mai cititi presa si ocoliti cat puteti stirile online.

Cand auzi: “Criza abia incepe sa-si intre in drepturi”, sau “Euro a depasit pragul de 4,3 ron”, sau “Numarul somerilor este in crestere” etc.  iar colac peste pupaza iti mai vin si facturile cu 20% mai mari e normal sa te apuce depresia.

Azi, citeam intr-un ziar “Heroina s-a scumpit”!… waw, asta da stire! Deci, nu ti-o mai poti baga nici macar in vena, nici in nirvana nu mai poti ajunge… ok!

Conform ziarului Adevarul depresia este boala cea mai raspandita din Romania. Intre 15 si 25 la suta din populatie a suferit cel putin o data de asemenea tulburari.

Pentru depresiv, trecutul este anulat: “Si te-ai dus dulce minune…”, prezentul este dureros “Iar a crescut euro”, iar viitorul sumbru “Ce ma fac cu toate creditele acum cand nu mai am job”?.

Se pare ca pana in 2010 depresia va trece pe locul intai pe plan mondial, inaintea cancerului si bolilor cardiovasculare.

Pentru a da o mana de ajutor depresivilor, la Spitalul Militar din Bucuresti a fost inaugurat, ieri, primul Centru pentru tratarea depresiei. In centru poate veni, pe baza biletului de trimitere de la medicul de familie, orice persoana care plateste asigurarile de sanatate, indiferent de casa de asigurari de care apartine. Centrul, deschis in fiecare, zi de luni pana vineri, intre orele 14 si 19, are cabinete pentru interviu psihiatric, psihologic si de consiliere.

http://www.adevarul.ro/articole/2003/depresia-cea-mai-raspandita-boala-din-romania.html
http://www.soothe.ca/articole/ articol_27_depresia.htm

Sighisoara: aici cerul este mai albastru decat oriunde in Romania, la fel cum pomii sunt mai verzi decat culoarea verde.Totul este colorat si plin de istorie! Locul care te face sa te simti mic.

Pe data de 18 noiembrie 2008 Parlamentul Romaniei a emis “Legea nr. 298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice …”, lege care a fost publicta in Monitorul Oficial, Partea I nr. 780 din 21.11.2008

http://www.monitoruloficial.ro/2008/sumar_2008.htm
http://www.avocatnet.ro/content/articles?id=13906

CONSECINTE (nu trebuie sa fi expert ca sa iti dai sema):?- incepand din 20 ianuarie toti operatorii de telefonie fixa si mobila (ROMTELECOM, RDS&RCS, ORANGE, VODAFONE, COSMOTE, ZAPP etc.) sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni urmatoarele date despre TOATE convorbirile noastre telefonice:
de unde vorbim si cu cine (nr. de telefon si nume, adresa abonat),
locatia celui apelat, data si durata apelului

Acestia sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni urmatoarele date despre SMS-urile pe care le trimitem: de unde sunt trimise si cui;

• incepand din 15 martie 2009,  toti providerii de internet (RDS&RCS, ROMTELECOM, ORANGE, ZAPP etc.) sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni urmatoarele date despre emailurile noastre: data si ora la care ne conectam la net, de unde este trimis emailulcui ii este trimis emailul (IP nume si adresa fizica a abonatului), data si ora deconectarii;

COMENTEZI???

Ma cuprinde o lehamite sa dezbat acest subiect dar nici nu-l pot lasa… sunt atatea de spus despre prostie, ca nu stiu nici cu ce sa incep si nici unde sa ma opresc. E drept ca am intalnit foarte multe persoane care-si etalau prostia cu atata mandrie, ca m-am blocat… la fel de adevarat e si faptul ca  am intalnit  persoane care doar pozau a fi proaste: din comoditate sau haz … toata stima pentru aceasta jonglerie. 

Prostia este un fenomen din ce in ce mai des intalnit, cu precadere la persoanele complexate si frustrate. Persoane care nu au niciodata o parere. Persoane care habar nu au ce le place si ce nu. Persoane care nu stiu ce inseamna a respecta, a ceda, a darui, a zambi etc. Acestea sunt, pentru mine, niste firicele de praf care ma incomodeaza tot timpul, la fiecare pas intrandu-mi in nas si in ochi. Sunt niste gunoaie care nici macar nu pot fi reciclate; doar ingropate si nu oriunde… numai in locuri sterpe. Aceste persoane iti fac dintii sa se sterpezeasca, iti pun intelectul la indoiala si se hranesc cu neuronii tai. Ce sa facem? Habar nu am! Stiu doar ca sunt destui si nu pierd nici o ocazie de-asi etala prostia.

Mai exista o categorie de prosti, care  cum necum sunt si norocosi… de aici si zicala “prost sa fii noroc sa ai”… ei, pe astia cum sa-i mai ei?! cum sa te simti in fata lor: mai prost decat ei, sau poate ghinionist, sau neinspirat… cum?

Cum sa reactionezi in fata unui prost care te intreaba de o mie de ori acelasi lucru, iar tu ii raspunzi de fiecare data la fel, sub alta forma, folosind sinonime! Sa-l strangi de gat, sa injuri, sa fumezi un pachet de tigari, sa iei un distonocalm sau sa-i spui in fata “esti prost de bubui!?” 

Credeam ca am trecut de varsta intrebarilor, la fel de bine cum credeam ca nimic nu ma mai poate uimi!

Care este diferenta intre oportunitate si specula?

Nimic nu se compara cu griu’ de bucuresti