Va reamintiti geniala replica din “Armageddon” pe care Lev , astronautul rus, o da cand se strica nu stiu ce componenta a navetei spatiale?!… incerc sa o redau intocmai: “Components. American components, Russian Components, ALL MADE IN TAIWAN!” Hehehehe, foarte tare.
Acelasi lucru se aplica si atunci cand este vorba de cercetatori, savanti sau mai stiu eu alti invatati care toaca banii aiurea pe studii si alte cercetari de te doare paru’!.
M-am gandit la replica lui Lev dupa ce am citit un articol ce are ca punct de plecare un studiu realizat de savantii americani. “Oare cum le-a scapat subiectul cercetatorilor britanici… oricum, sunt sigura ca invatatii bulgari, cei cu ceafa lata – nu s-au gandit niciodata la asa ceva.
Este vorba de dependenta de tigari. Inainte de a comenta, va spun ca vineri 10 decembrie 2010 am implinit 6 saptamani de cand nu mai fumez… ca sa fiu mai precisa, in cele 6 saptamani am fumat 4 tigari.

Pe mediafax gasiti stirea “Renuntarea la fumat amelioreaza starea de dispozitie”.
Redau o mica parte din articol. Potrivit cercetatorilor americani de la Universitatea Brown si de la University of Southern Carolina, renuntarea la fumat ii face pe oameni sa devina mai fericiti , iar efectele benefice se mentin atat timp cat aceste persoane reusesc sa isi invinga dependenta de nicotina.

Savantii americani afirma ca renuntarea la fumat nu ar trebui sa fie considerata, asa cum se tem multi dintre fumatori, un sacrificiu de natura psihologica facut de dragul propriei sanatati fizice.
Profesorul Christopher Kahler de la Universitatea Brown, coordonatorul acestui studiu, a declarat: “Daca oamenii renunta la fumat, simptomele lor depresive dispar, insa, daca ei recidiveaza, atunci proasta dispozitie revine la randul ei”.
Coordonatorul studiului a declarat: “in trecut se credea ca oamenii fumeaza deoarece fumatul ar prezenta anumite proprietati antidepresive, iar atunci cand ei renunta la fumat, risca sa declanseze o depresie. Ceea ce este surprinzator, insa, este faptul ca atunci cand am masurat starea de dispozitie a fumatorilor, chiar si atunci cand ei au renuntat la acest viciu doar pentru o scurta perioada de timp, aceste persoane prezentau deja mai putine simptome depresive”.

Wau, spun dupa ce citesc: “adica pana acum am fost o persoana depresiva, iar acum sunt…… cum sunt? hmm, acum sunt depresiva ca nu stiu cum sunt!
Nu-mi aduc aminte ca in cei aproape 20 de ani de “fumacioasa” sa fi acuzat oaresce simptome depresive. … evident, cu oaresce exceptii – ca tot omu’ roman.
Am fost o fumacioasa pasionata, daca intelegi. Fumam in medie 30 de tigari pe zi si imi placea relatia mea cu tigara. Era momentul meu cu mine.

Revin, m-am lasat de fumat din motive de sanatate. Nu pot sa spun ca ma simt mai bine, sau ca sunt mai limpede la minte, sau ca sunt mai fericita! Nu! Pot sa va spun ca sunt nervoasa, frustrata, agitata si chiar depresiva de cand m-am lasat de fumat.
Sa va mai spun ceva: chestia cu programarea lasatului de fumat e cea mai pare aberatie, ca si plasturii cu nicotina! Dragii mei, daca vreti sa lasati de fumat va recomand sa o faceti brusc, fara sa stabiliti o data, fara ultima tigara. Momentul ales lasatului de tutun este “acum”! De asemenea, dupa ce v-ati lasat nu evitati locurile in care se fumeaza si incercati sa va modificati prea mult stilul de viata. Incercati sa va tineti – pe cat posibil – de micile tabieturi pe care le aveati.
Poti spune si ca simti ceva special, simti ca ai facut un lucru bun, care trebuia bifat. Simti ca ai facut o investitie pe termen lung si esti multumit, sau altfel spus, simti ca ai mai crescut si nu degeaba ai incaruntit.

Am avut cele mai cretine simptome dupa ce m-am lasat de tutun – acum le am din ce in ce mai rar – imi ardeau urechile, simteam tot felul de furnicaturi in par, aveam senzatia ca mi-am dat cu frectie chinezeasca mentolata pe ceafa, imi ardea gatu’, aveam transpiratii reci si intepaturi ca de varf de ac pe corp. Nu va mai povestesc ca primele doua saptamani nu am putut lucra la nimic… nu aveam idei, nu aveam chef, nu aveam rabdare…. am vrut sa fumez, tot timpul am stat cu un pachet de tigari in geanta, numai ca ma apuca sentimentul de vinovatia si regretele: “bravo ma, te-ai chinuit pana acum ca sa te apuci iar?”
In momentul in care simtiti ca ati atins apogeul si nu mai rabdati o secunda fara tigara, mi s-a intamplat in a 8-a zi , aprindeti-va una, savurati-o si incercati sa fumati doar jumatate din ea. Ultima tigara fumata nu mi-a mai placut la gust, desi gatul imi ardea dupa una.
… recunosc, mi-a fost foarte greu… inca imi mai este, iar la tigara ma gandesc cu nostalgie, asta nu inseamna ca ma voi reapuca de tutun dar, ma voi rasfata de Craciun cu o tigara din foi cu aroma de visine si cafea cu hel!

Daca as putea, as scoate ziua de vineri din calendar. Dupa o joi plina de evenimente care m-au umplut din nou de lehamite vizavi de poporul roman, a urmat ziua de vineri care a incheiat saptamana, inundand capitala cu o lapovita de mai toata frumusetea. Ziua de joi a contribuit la imbogatirea cunostintelor mele, gratie unui batran care mi-a spus ca: “oamenii cu ochii albastri sunt rai, d-aia Hitler ii prefera”. Aprob cu interes si ma departez nu de alta, dar gura ii miroasea ingrozitoar. Inainte de-al intalni pe batran trec pe langa un jandarm pe care-l intreb cum ajung la arhiva. Nu veti ghici ce mi-a raspuns: “pe scari doamna”, mi-a spus zambind aratandu-si dintii galbeni nespalati. Ma apropii de el si ii spun pe un ton grav: “pe bune, si pe care dintre ele – pe cele care urca sau cele care coboara? cum iti permiti sa-mi raspunzi in halul asta, ce fel de raspuns e asta?”… pe tot timpul acestor vorbe, jandarmul meu se ridica usor de pe scaun si-mi spune: “la subsol cam. 109″. “Asa da”, i-am raspuns intreptandu-ma spre scari.

Joi seara,cand am ajuns acasa  ma gandeam ce zi de pomina am avut… ei na, imi spun azi – vineri, dupa o zi cu mai mult de 7 ceasuri rele. 

Pe la orele  13, in timp ce ma indreptam spre piata Victoriei dinspre Polizu ma trezesc in dreptul usii din dreapta cu un putzoi de vreo 22-23 de ani care tipa la mine: “Fa, te-am prins…” intre timp semaforul arata culoarea verde, iar io bucuroasa de acest lucru tasnesc cu masina…dupa 10 m ma opresc caci iar se aglomereaza. Ma uit in retrovizoare si-mi dau seama ca putzoiu alearga printre masini dupa mine. Semnal stanga si o iau pe linia de tramvai nu inainte de-ami bloca usile. Ghinion. Dupa 10 m se aglomereaza si aici. Se apropie putzulica si zbang imi da un picior in pragul masinii. In secunda doi, cade. Hahaha, am spus in gandul meu si am inceput sa ma departez usurel,  evident cu inima cat un purice ca dobitocul mi-a indoit tabla. Imi aprind o tigare si-mi arunc din nou ochii in retrovizoare: amicul era carat de doi prieteni, unu’ de-un brat – altul de celalalt – schiopata. Imi continui drumul spre scoala copilului, fericita si inchipuindu-mi ca savurez tigarea de dupa.